Întrebarea apare de obicei într-o situație foarte omenească. Ești cel mai organizat din grup, tu ai cardul potrivit și îți asumi planul de drum, dar la volan vrei să fie altcineva, poate fratele tău mai odihnit sau prietena care cunoaște mai bine orașul.
Uneori e vorba de părinți care vin în vizită și ar prinde bine să se miște în ritmul lor, alteori e cineva care tocmai și-a uitat permisul acasă. Adevărul este că, în lumea închirierilor auto, lucrurile țin de responsabilitate, adică de cine semnează contractul și răspunde pentru mașină. Asta nu înseamnă că nu poți închiria pentru alt șofer, înseamnă că trebuie puse câteva piese cap la cap, cu răbdare, ca într-un mic puzzle.
Imaginează-ți contractul ca pe o promisiune. Compania de închirieri are nevoie să știe cine promite să aibă grijă de mașină, cine lasă garanția și cine răspunde dacă apare o problemă.
De aici pornește totul, iar restul ține de modul în care îl incluzi, legal și corect, pe cel care va conduce efectiv.
Cine este titularul și cine conduce în realitate
În aproape toate situațiile, compania cere un titular al contractului. Titularul este persoana pe numele căreia se emite rezervarea, cea care prezintă cardul pentru garanție și semnează documentele. Titularul poate să nu conducă nicio clipă, însă are un rol esențial. El rămâne punctul de contact, omul care primește facturile, notificările și, la nevoie, telefoanele cu întrebări. Dacă vrei ca altcineva să urce la volan, modalitatea curată și acceptată este să îl adaugi ca șofer suplimentar.
Șoferul suplimentar nu este o figură decorativă. El aduce permisul la ghișeu, i se verifică vârsta și vechimea permisului, semnează că a citit regulile. În ochii companiei este la fel de responsabil în trafic, chiar dacă nu a lăsat garanția de pe card. Uneori există o taxă pentru a adăuga acest șofer, alteori este inclus în pachete sau în tarifele premium. Merită să întrebi din timp, fiindcă surprizele la ghișeu se simt mereu ca o notă falsă într-o melodie care abia se așază.
De ce contează cardul de garanție și pe numele cui este
Garanția este felul prin care compania se asigură că mașina se întoarce întreagă. Nu este doar un blocaj de fonduri, este semnalul că îți asumi răspunderea. Din acest motiv, cel mai des cardul trebuie să fie pe numele titularului, nu pe numele șoferului care va conduce. Poți fi tu cel care depui garanția, iar prietenul tău să conducă, atât timp cât este adăugat corect în contract. Asta face diferența între o plimbare liniștită și discuții inutile la preluare.
Sigur, există companii care acceptă soluții mai flexibile, însă sunt excepții. Ceea ce rămâne constant este nevoia de transparență. Dacă vrei să îi faci cuiva un bine, să îi „aranjezi mașina”, cel mai cinstit este să îi spui să vină cu permisul și să fie trecut în acte. E în interesul tuturor.
Vârsta, vechimea permisului și alte detalii aparent mărunte
De cele mai multe ori, regula spune așa: șoferul trebuie să aibă cel puțin 21 de ani, uneori 23 sau 25, în funcție de clasa mașinii, și o vechime minimă a permisului, adesea un an sau doi. Dacă vorbim de automobile mai puternice, cerințele cresc. Șoferul suplimentar intră sub aceleași reguli, deci nu poți ocoli criteriile prin simplul fapt că nu e titular. Aici apar situațiile în care părintele închiriază pentru fiul de 19 ani. Teoretic ești titular, practic, dacă regulile nu permit vârsta respectivă, compania nu poate adăuga șoferul și, fără șofer în acte, nu are voie să conducă. E bine să verifici din timp, ca să nu simți că ți se închid porțile în ultimul minut.
Asigurarea, acoperirea și micul adevăr despre literele mici
Asigurarea este haina invizibilă a mașinii. O porți fără să o vezi, dar te acoperă când se strică vremea. Când adaugi un șofer suplimentar, asigurarea îl urmează doar dacă este trecut în contract. Dacă prietenul tău conduce și nu apare în documente, e ca și cum ar ieși în ploaie fără umbrelă. Din punct de vedere al răspunderii, pot exista consecințe serioase. Uneori polița devine nulă, alteori se aplică franșize mult mai mari. Știu, e tentant să zici că se rezolvă, dar companiile se ghidează după reguli, nu după bunăvoința de moment.
Mai e ceva: dacă intenționați să ieșiți din țară, dacă luați feribotul sau aveți planuri de drum pe drumuri neasfaltate, aceste detalii trebuie declarate. Șoferul real are propriile reflexe și obiceiuri, iar compania trebuie să le ia în calcul când aprobă traseul. O precizare scurtă la preluare face cât zece explicații târzii.
Amenzile, vinietele și umbrele care vin din urmă
Cine poartă amenzile în călătorie, cu atât mai mult când la volan e altcineva? În mod obișnuit, amenzile, taxele de drum, lipsa vinietei sau taxele de parcare ajung pe urmele mașinii la compania de închirieri. Aceasta le redirecționează titularului. Se poate să mai apară și o taxă de administrare, uneori mică, alteori cam usturătoare. Dacă șoferul suplimentar este trecut în contract, îl poți ruga să își asume partea lui. Legal, însă, tot titularul rămâne primul contact. E bine să fie o înțelegere clară între voi, nu doar o promisiune spusă în grabă în fața liftului.
Cum arată preluarea și predarea când titularul nu conduce
Ziua preluării e mereu cu un pic de emoție. Vedeți mașina, verificați zgârieturile, pozele, plinul. Dacă titularul nu conduce, lăsați totuși timpul necesar ca și șoferul suplimentar să semneze. I se verifică permisul, se înscrie în sistem și se notează. E un pas scurt, dar are valoarea lui. La predare, nu contează cine a parcurs ultimii kilometri, ci cum se aliniază starea mașinii cu foaia de la început. Când ați fost corecți încă de la start, finalul vine de obicei fără noduri.
Mi s-a întâmplat să închiriez pe numele meu, iar la volan să fie sora mea. Era mai odihnită, iar eu aveam întâlniri. Totul a mers impecabil pentru că am adăugat-o din prima ca șofer suplimentar. Nu a contat că nu am pus mâna pe volan două zile. A contat că, la orice întrebare, compania știa cine conducea, ce permis are și cum e acoperită asigurarea.
Ce faci când vrei să faci o surpriză cuiva drag
Sunt momente când vrei să primească cheia fără să alerge prin formalități. Să fie un cadou, aproape ca un buchet de flori, dar cu motor. Surpriza poate funcționa, dacă pregătești dinainte documentele. Cel sau cea care va conduce tot trebuie să vină măcar pentru cinci minute la birou, să prezinte permisul și să semneze ca șofer suplimentar. Poți face toate celelalte în locul lui, inclusiv plata și garanția. Surpriza rămâne întreagă, doar că are o notă de responsabilitate care o face, sincer, mai frumoasă.
Aeroport, timp puțin și dorința de simplitate
Călătoriile încep des pe repede înainte. Cobori din avion, iei bagajul, te uiți după bunici, cauți biroul de rent a car. Dacă titularul e unul, iar șoferul altul, cel mai înțelept este să le spui pe scurt celor de la ghișeu. Acolo se rezolvă aproape tot. În București, e comod să alegi preluarea direct de la aeroport, iar dacă procesul e făcut transparent, minutele se strâng în favoarea ta. Caută să ai la îndemână permisul, cardul și o idee clară despre cine va conduce.
Pentru cei care vor să plece direct spre munte sau spre mare, menționez că există firme locale cu proceduri suple și oameni obișnuiți cu ritmul pasagerilor. Un exemplu util pentru planuri rapide sunt închirieri auto din Otopeni, tocmai pentru că te ajută să eviți navete în oraș atunci când ai program strâns.
Când nu poți închiria pentru altcineva, oricât ți-ai dori
Există și limite. Dacă viitorul șofer nu are permis valabil, dacă are suspendare sau perioadă de interdicție, nu poate fi trecut în contract. Nici măcar ca șofer suplimentar. La fel, dacă vârsta minimă sau vechimea permisului nu sunt îndeplinite, companiile nu pot ocoli regulile. Aici intervine responsabilitatea titularului. Ai dreptul să spui nu, oricât de insistent ar fi prietenul tău, și e bine să o faci cu blândețe, dar ferm. Nu salvezi o situație, o complici.
Mai sunt momente când mașina aleasă impune condiții suplimentare. Unele SUV-uri, mașinile sport sau cutiile automate de ultimă generație vin cu franșize diferite și praguri de vârstă ridicate. Aici, cel mai sănătos lucru este să alegi mașina în funcție de șofer, nu invers. O mașină potrivită face drumurile mai simple și, până la urmă, exact asta vrei.
Întrebarea de la care am pornit și răspunsul clar
Poți închiria o mașină pentru un alt conducător auto, atâta timp cât respecți două idei simple. Prima, să fii titularul corect, cu cardul pentru garanție și contractul semnat. A doua, să îl adaugi pe cel care va conduce ca șofer suplimentar, cu permisul verificat și semnătura lui pe documente. Restul sunt detalii care se așază odată cu aceste două pietre de temelie. Asigurarea îl acoperă, compania știe cine e la volan, iar voi vă bucurați de drum fără noduri în stomac.
Îmi place să privesc închirierea ca pe o încredere împărtășită. O companie îți încredințează un lucru valoros, iar tu îl încredințezi, pentru câteva zile, cuiva drag. Când gestul e făcut la vedere, cu regulile respectate, iese bine. Nu e doar despre mașini, e despre felul în care ne purtăm unii cu alții. Iar când roțile încep să întoarcă pe asfalt și muzica curge în boxe, îți dai seama că povestea a meritat micile opriri pentru semnături.
Dacă ești tu cel care plătește și prietenul tău conduce, fă rezervarea pe numele tău, dar adaugă-l pe el ca șofer. Verifică vârsta, vechimea permisului și întreabă de taxe pentru șofer suplimentar. La preluare, mergeți amândoi la ghișeu, prezentați documentele și faceți două poze în plus la mașină. Dacă schimbați planurile pe parcurs, anunțați. E mai ușor să ajustezi traseul pe drum decât să explici după ce ai ajuns.
La capătul zilei, rămâne plăcerea drumului. Că e vorba de o fugă la munte cu viraje care curg ca un refren sau de drumuri line la mare, cu aer sărat care intră pe geam, ideea este să simțiți libertatea. Și libertatea se simte cel mai curat atunci când responsabilitatea e la locul ei. Așa că da, poți închiria pentru alt șofer, iar dacă o faci cu grijă, toată experiența devine nu doar simplă, ci și elegantă, așa cum arată lucrurile făcute bine.
