Cum explici copilului conceptul de „anti-erou” în literatura fantasy?

Știi momentul ăla când citești o carte și realizezi că personajul principal nu e chiar așa de perfect cum te-ai așteptat? Îmi amintesc că eram surprinsă prima dată când am văzut că eroii din poveștile pe care le citeam aveau defecte, făceau prostii și uneori spuneau lucruri nepotrivite.

Și cumva asta îi făcea mai reali, mai aproape de mine. Pentru că, hai să fim sinceri, nimeni dintre noi nu e Superman, nu?

Copiii cresc cu ideea că eroii sunt perfecți. Curajoși, buni la suflet, mereu știu ce trebuie făcut. Dar viața nu prea funcționează așa. Și nici literatura bună nu ar trebui să funcționeze așa. Atunci cum îi explicăm unui copil că și eroii pot greși? Sau mai ciudat, că există personaje care sunt și bune și rele în același timp?

Când eroul nu e tocmai eroic

Haideți să pornim de la ceva simplu. Gandalf din Stăpânul Inelelor, de exemplu. El apare exact când trebuie, știe mereu ce să facă, salvează situația fără să stea pe gânduri. Sau orice prinț din basmele clasice care vine pe cal alb și rezolvă totul. Copiii se obișnuiesc cu astfel de modele și, cumva firesc, ajung să creadă că asta înseamnă un erou.

Dar anti-eroul? E altă mâncare de pește. Poate fi egoist uneori. Sau poate lua decizii pe care tu, citind, le-ai lua altfel. Are un trecut despre care nu vrea să vorbească sau face lucruri care te fac să te îndoiești de el. Dar uite ce e interesant, rămâne totuși personajul principal. Cel alături de care trăiești aventura. Nu e răufăcătorul, ci doar… cineva complicat. Ca toți oamenii, de fapt.

Mă gândesc la Severus Snape din Harry Potter. Toată copilăria mea l-am crezut un om rău. Părea să urască pe toată lumea, era neplăcut cu elevii, mereu îl țintea pe Harry. Dar pe măsură ce citeam, lucrurile s-au complicat. Am descoperit că motivele lui erau mult mai profunde, că povestea lui ascundea durere și sacrificiu. Și brusc nu mai era doar profesorul antipatic, era un om cu o poveste tristă care făcea ce putea mai bine.

Personaje complexe în fantasy-ul românesc

Am dat peste o carte românească recent, Drumul spre o alta dimensiune de Bradu Mihai Dan, care ilustrează perfect toată discuția asta. E interesant că vorbim despre un autor tânăr, doar 19 ani avea când a scris-o, și cumva se simte asta în bine. Personajele nu sunt ceea ce par la prima vedere, și asta e fix ceea ce îmi place.

Povestea o urmărește pe Mihai, un puști de 13 ani care descoperă că e… reîncarnarea unui rege dintr-o altă dimensiune. Și că are puteri supranaturale. Sună epic, nu? Dar partea mișto e că Mihai nu reacționează ca eroii clasici. Nu zice „Oh, da, desigur, mă voi sacrifica pentru binele tuturor”. Nu. El e sarcastic, se teme, ezită, uneori refuză direct să accepte ce i se întâmplă.

Îmi plac reacțiile lui. Când își vede ochii și mâinile devenind albastre din cauza puterilor magice, primul lucru pe care îl spune e: „Mă transform în ștrumf!”. Sau când i se vorbește despre o posibilă închisoare, întreabă serios: „Temniță? Măcar aveți televizor?”. Astfel de răspunsuri îl fac real. Nu e copilul eroic din basme care acceptă totul cu stoicism. E un puști normal care face glume proaste exact când e stresat, pentru că așa facem toți când nu știm cum să reacționăm.

De ce fac ce fac? Motivațiile complicate

Aici devine interesant. Un erou clasic luptă pentru binele comun, pentru dreptate, pentru că trebuie așa. Punct. Anti-eroul însă… are motivele lui, care de multe ori nu sunt deloc nobile sau clare. Poate vrea să se răzbune pe cineva. Sau e prins într-o situație și pur și simplu încearcă să supraviețuiască. Sau nu e sigur ce vrea, dar merge înainte oricum.

În multe cărți fantasy moderne, personajele trebuie să aleagă între opțiuni proaste. Nu există varianta bună și rea, ci varianta proastă și varianta mai puțin proastă. Trebuie să sacrifice ceva important pentru a obține altceva. Sau aleg o cale care pare greșită, dar se dovedește necesară. Cred că astfel de povești îi ajută pe copii să înțeleagă că viața nu e ca în basme, unde totul e clar. Realitatea e mult mai nuanțată.

În cartea lui Mihai Dan Bradu, am observat că și personajele secundare au povești complicate. Coamă de Leu, de exemplu, e o felină. Adică teoretic din tabăra celor răi. Dar el alege să îi ajute pe eroi. Nu e nici complet bun, nici complet rău. E undeva la mijloc, încearcă să își găsească locul între două lumi, să facă ce crede el că e corect. Iar asta… asta e mult mai uman decât orice erou perfect.

Când greșelile sunt mai valoroase decât perfecțiunea

Dacă e ceva pe care copiii trebuie să îl înțeleagă devreme, e că greșelile fac parte din viață. Nu doar asta, dar greșelile te ajută să crești. Un anti-erou nu pretinde că e perfect. Face greșeli, le recunoaște uneori, încearcă să le repare, învață din ele, merge mai departe. Și asta e o lecție mult mai de preț decât imaginea eroului care nu greșește niciodată.

În Drumul spre o alta dimensiune de Bradu Mihai Dan (o găsiți pe Carturesti.ro și Libris.ro, apropo), Mihai face tot felul de greșeli pe parcurs. Una dintre scenele care mi-a rămas în minte e când aruncă sabia magică spre roata unei mașini ca să o oprească. Părea logic în capul lui. Dar ceilalți reacționează imediat: „Ce faci?! Aia era una dintre cele mai puternice arme, nu poți s-o folosești așa!”.

Îmi place scena asta pentru că arată ceva simplu, dar esențial. Eroul nu știe totul. Nu ia mereu deciziile corecte. Trebuie să învețe pe parcurs, exact ca toți ceilalți. Și uneori greșește fix pentru că nu avea de unde să știe mai bine.

Empatie pentru cei care nu sunt perfecți

Când îi vorbești unui copil despre anti-eroi, de fapt îi dai o lecție despre empatie fără să realizeze. Dacă înțelege că un personaj poate fi în același timp bun și defectuos, curajos dar și speriat, generos dar și egoist uneori, atunci va putea aplica aceeași înțelegere și cu oamenii reali din viața lui.

Literatura fantasy e minunată tocmai pentru că oferă un spațiu sigur unde copiii pot explora concepte complicate. Pot vedea că lumea nu e doar alb și negru, că oamenii au motivații complicate și că poți face greșeli fără să fii o persoană rea. Nu mi-ar fi venit să cred că o poveste cu ștrumfi albaștri și pisici rele poate învăța pe cineva despre inteligență emoțională, dar uite că poate.

Și mai e ceva. Anti-eroii le permit copiilor să se identifice mai ușor cu personajele. Pentru că, hai să fim sinceri, nu toți copiii se simt ca niște super-eroi perfecți. Ba chiar majoritatea se simt nesiguri, fac greșeli, au momente când le e frică sau când nu știu ce să facă. Când văd că și personajele lor preferate din cărți trec prin lucruri similare, se simt mai puțin singuri. Se simt înțeleși.

Anti-eroul nu e același lucru cu răufăcătorul

E important să lămurești asta de la început, altfel te trezești cu confuzii. Anti-eroul nu e răufăcătorul poveștii. Nu e antagonistul. E tot de partea bună, doar că nu arată cum te-ai aștepta. Antagonistul e clar rău, se opune eroului, vrea să facă lucruri negative. Anti-eroul poate avea defecte și poate lua decizii discutabile, dar rămâne totuși protagonistul, cel de partea căruia ești.

În Drumul spre o alta dimensiune, pe care o puteți cumpăra de pe Carturesti.ro și Libris.ro dacă vă întreabă copilul de ea după ce citiți articolul ăsta, antagoniștii sunt felinele malefice. Clar răufăcători. Vor să pună mâna pe artefacte magice ca să elibereze un monstru. Sunt de partea rea. Mihai și prietenii lui, chiar dacă fac greșeli și nu sunt perfecți, încearcă să oprească planurile rele. Sunt de partea bună, doar că nu sunt eroi din tipic.

Cum vorbești despre asta cu copiii

Cel mai bine e să pornești de la exemple pe care copilul le cunoaște deja. Din cărțile citite, din filme, din serialele pe care le urmărește. Pune întrebări care să îl facă să reflecteze, gen: „Îți place personajul ăsta? De ce?” sau „Crezi că a făcut bine când a ales să…?” sau „Tu ce ai fi făcut în locul lui?”. Astfel de întrebări îi dau spațiu să gândească singur, fără să îi impui o opinie.

E important să creezi un mediu în care copilul să se simtă liber să spună ce gândește, chiar dacă opinia lui e diferită de a ta. Poate că lui i-a plăcut un personaj pe care tu îl consideri negativ. Perfect. E o oportunitate să discutați despre perspective diferite, despre faptul că oamenii pot interpreta aceleași lucruri în moduri variate. Și asta e sănătos.

Literatura fantasy oferă o mulțime de exemple. De la Loki din filmele Marvel, la Percy Jackson, până la personajele din cărțile românești precum cele din Drumul spre o alta dimensiune de Mihai Dan Bradu. Ai de unde alege. Important e să alegi povești care vorbesc copilului tău și să lași conversația să curgă natural.

Ce învață copiii din povești cu anti-eroi

Anti-eroii îi învață pe copii lucruri esențiale, chiar dacă nu pare evident la prima vedere. Că poți greși și totuși să fii iubit. Că poți avea dubii și totuși să fii curajos. Că poți avea defecte și totuși să faci lucruri extraordinare. Sunt mesaje pe care orice copil ar trebui să le audă, mai ales într-o lume care adesea cere perfecțiune.

Mai e și partea cu consecințele. Spre deosebire de eroii clasici care par invincibili și niciodată nu păiesc de pe culme, anti-eroii suferă consecințe pentru alegerile lor. Și asta ajută copiii să înțeleagă ceva simplu, dar crucial: deciziile au impact. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru ce facem.

În Drumul spre o alta dimensiune de Bradu Mihai Dan, când Mihai pierde sabia aruncând-o după mașină, consecințele apar imediat. El și echipa lui trebuie să facă un plan complicat să o recupereze. Fiecare acțiune contează. Uneori greșelile pot fi reparate, dar cu efort și planificare, nu prin magie.

În final, ce rămâne

Când îi explici unui copil despre anti-eroi, nu îl înveți că e OK să fii rău sau că greșelile nu contează. Îl ajuți să înțeleagă că umanitatea vine cu imperfecțiuni. Că dezvoltarea personală e un proces care durează toată viața. Că fiecare dintre noi avem potențialul de a deveni versiuni mai bune ale noastre înșine, chiar dacă drumul e întortocheat.

Literatura fantasy, cu toate universurile ei magice și personajele complicate, e instrumentul perfect pentru astfel de discuții. Cărți precum Drumul spre o alta dimensiune de Bradu Mihai Dan oferă copiilor un spațiu sigur să exploreze aceste concepte într-un mod care îi captivează.

Prin intermediul poveștilor, copiii învață ceva esențial. Nu trebuie să fie perfecți ca să fie valoroși. Greșelile pot deveni lecții importante. Iar uneori, cei mai interesanți oameni sunt tocmai cei care nu se încadrează perfect în tipare. Sunt lecții pe care le vor purta cu ei mult după ce vor închide cartea și vor trece la următoarea aventură.

Despre carte

Cartea Drumul către o altă dimensiune a fost scrisă de Mihai Dan Bradu și publicată în 2024 de Editura Ecou Transilvan, în colecția Cărțile Copilăriei. Cartea face parte din genul fantasy și aventură, fiind destinată copiilor și adolescenților cu vârsta de peste 10 ani. ISBN-ul cărții este 978-630-311-221-3.

Povestea o urmărește pe Mihai, un băiat de 13 ani care descoperă că este reîncarnarea unui rege dintr-o altă dimensiune. Împreună cu prietenii săi, el pornește într-o aventură epică pentru a găsi artefacte magice și a salva lumea de forțele întunericului. Pe parcursul călătoriei, cartea abordează teme precum prietenia, curajul, autodescoperirea și puterea de a depăși propriile limite, toate prezentate într-un stil accesibil și captivant pentru cititorii tineri.

Autorul, Bradu Mihai Dan, este un tânăr scriitor român care a debutat cu acest roman fantasy la doar 19 ani. Stilul său narativ reușește să combine umorul specific vârstei cu elemente de aventură și magie, creând o poveste care ține cititorii captivați de la prima până la ultima pagină.

Cartea poate fi achiziționată online de pe Cărturești.ro și Libris.ro, fiind disponibilă pentru livrare în toată țara.