În România, sistemul de securitate a fost caracterizat de o complexitate și o extindere considerabilă, având rădăcini adânci în perioada comunistă. În 1988, conform unui raport al CNSAS, numărul angajaților din Departamentul Securității Statului era de 14.629, dar rețelele de informatori și structurile asociate depășeau acest număr, incluzând activiști ai Partidului Comunist și alte organizații din Ministerul Apărării.
Structurile de putere în perioada comunistă
La sfârșitul anului 1989, când regimul lui Nicolae Ceaușescu a căzut, două grupări importante se aflau în conflict: prima, kaghebistă, subordonată Kremlinului, care a avut influență în anii ’50 și ’60, și a doua, formată din „securiștii patrioți”, creați de Ceaușescu după Primăvara de la Praga din 1968. Conștient de faptul că a devenit o țintă pentru Kremlin, Ceaușescu a încercat să își protejeze puterea prin crearea unui nou sistem de securitate.
Criza economică din perioada comunistă a dus la o scădere drastică a popularității dictatorului, în timp ce Uniunea Sovietică căuta soluții pentru reformarea sa.
Până în 1984, când Mihail Gorbaciov a venit la putere, s-au conturat primele confruntări între grupările kaghebiste române și cele naționaliste, generând o tensiune care a culminat în evenimentele din decembrie ’89.
Confruntările interne după 1989
În 15 octombrie 1989, în timpul unei vizite oficiale a lui Ceaușescu în Germania, generalul Nicolae Militaru, împreună cu alți lideri, a planificat o lovitură de stat pentru a-l îndepărta pe dictator. Însă planul a fost dejucat de „securiștii naționaliști”. După căderea lui Ceaușescu, gruparea kaghebistă condusă de Ion Iliescu a preluat controlul politic în România, menținându-se la putere timp de zece ani. Această grupare a fost revitalizată de influența lui Vladimir Putin, mai ales după invazia Ucrainei din 2022.
Conflictul dintre cele două tabere a rămas actual, iar nemulțumirea cetățenilor față de „democrația controlată” este o realitate evidentă.
Serviciile de informații au suferit pierderi semnificative, iar solicitările de extindere a atribuțiilor au apărut, ceea ce sugerează o criză de încredere și o necesitate de protecție internă.
“Legea 593/2025 nu reînvie binoame și nu transformă Serviciul de Informații Externe într-un organ de urmărire penală, atenție, stimați colegi! Ea face un lucru mult mai modest și în același timp necesar: creează în interiorul unei instituții militarizate un instrument legal prin care parchetele militare își pot exercita mai eficient competența asupra faptelor penale comise exclusiv de cadre SIE, atenție!”
Felix Stroe, senator PSD.
Naționalismul și influența sa
Recent, Nicușor Dan a folosit termenul de „naționalism sănătos” într-un discurs, stârnind controverse în rândul alegătorilor săi. Această idee, legată de securitatea națională, are rădăcini adânci în perioada comunistă, fiind promovată de cercurile influente ale securității. După 1996, în contextul prăbușirii Uniunii Sovietice, elitele politice românești s-au orientat spre Occident, dar infiltrarea structurilor de putere de către foști ofițeri de securitate a continuat.
“Strategia de Securitate Națională afirmă calitatea de membru al NATO, viitor membru al Uniunii Europene și partener strategic al SUA și propune atât direcții de acțiune strategică pro-active, în concordanță cu noul statut internațional al țării noastre, cât și măsuri de întărire a puterii naționale și de dezvoltare a avantajelor competitive, în noul context global.”
Se arată în raportul CSAT pentru anul 2006.
România în contextul geopolitic
Îngrijorările conducătorilor români legate de posibila pierdere a „puterii naționale” odată cu integrarea în NATO și UE reflectă o frică profundă de slăbire a influenței lor. Această anxietate a dus la o indecizie în adoptarea unor măsuri clare, ceea ce a permis infiltrarea și compromiterea instituțiilor.
În aceste condiții, naționalismul a fost utilizat ca un instrument politic, în timp ce elitele intelectuale au fost înlocuite cu simulacre, generând o „democrație controlată”. Acest sistem a fost provocat în 2024 de urmașii kaghebiștilor, care, susținuți de Putin, au încercat să fragmenteze stabilitatea țării.
România se află într-un cerc vicios, unde soluțiile nu pot veni din partea agenților de influență sau a liderilor militari, ci din partea politicienilor care trebuie să acționeze cu viziune și curaj.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/blocaj-in-securistan-cum-a-devenit-romania-o-democratie-controlata-si-care-sunt-efectele
Sursa foto: Inquam Photos
