Mircea Eliade


Drumul parcurs de cel mai important istoric al religiilor lumii din toate timpurile, îşi are punctul de plecare la Bucureşti, unde pe 13 martie 1907, venea pe lume cel al cărui nume este Mircea Eliade. Primele sale amintiri vor fi legate, însă, de Râmnicu Sărat, unde familia se mută după naşterea sa. Cinci ani mai târziu, familia se mută din nou, de data aceasta la Cernavodă, unde Mircea Eliade va urma clasa 1 de şcoală şi unde va rămâne până în 1914, când se reîntoarce în Bucureşti. Încă din copilărie tindea spre perfecţiune şi spre drumuri nestrăbătute de nimeni până atunci: „În mine se zbat, de când mă ştiu, două mari şi seducătoare nostalgii: aş vrea să fiu în fiecare zi în alte ape, să nu repet niciodată nimic, să nu-mi amintesc nimic, să nu continuu nimic.” (Mircea Eliade, Şantier, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1935, p. 219.)

Între anii 1914-1917, a urmat clasele primare ale şcolii din strada Mântuleasa, unde pasiunea lui au reprezentat-o orele de zoologie şi istorie antică. O altă pasiune a fost colecţionarea de timbre. La sfârşitul acestei perioade, se împrieteneşte cu ceea ce el însuşi va numi mai târziu în Memorii, „haimanalele mahalalei”, ajungând astfel pe terenurile virane ale Primăriei sau în subsolurile Universităţii. Iar în perioada petrecută la Liceul „Spiru Haret”, Eliade devine pasionat de ştiinţele naturale, preferând să studieze plantele şi, din regnul animal, insectele, reptilele şi batracienii. A trimis către „Biblioteca pentru toţi” un mic volum numit „Gâze şi gângănii”. Mai târziu a apreciat faptul că nu-i fusese luată în seamă această încercare făcută de el la vârsta de 13 ani. Totuşi această pasiune se va concretiza prin apariţia, pe 24 mai 1921, a articolului Duşmanul viermelui de mătase, în „Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor”. Aceeasi revistă avea să îi oglindească în paginile sale povestirea Cum am găsit piatra filozofală, constituind debutul său literar, influenţat fiind de o altă pasiune al lui: chimia, ce va prinde contur prin instalarea unui laborator în mansarda casei sale. Tot de la această revistă va primi şi primul său premiu pentru seria de povestiri Amintiri din retragere, urmând apoi colaborarea cu multiple alte reviste ale vremii. Dând dovadă de multă autodisciplină, învaţă singur italiana şi engleza pentru a avea acces la literatura scrisă în limbile respective, iar în aceeaşi perioadă începe să studieze ebraica şi persana.

După terminarea liceului, se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie unde îi va avea profesori pe P.P. Negulescu, Constantin Rădulescu-Motru şi Nae Ionescu, acesta din urmă devenindu-i mentor. Pe lângă studierea unor personalităţi din domeniul orientalisticii sau a istoriei religiilor, Eliade a început, încă din timpul liceului, corespondenţa cu aceştia, unul dintre ei fiind şi Giovanni Papini (pe care îl va întâlni cu ocazia unei călătorii în Italia, în 1927), sub influenţa căruia începe să scrie Romanul adolescentului miop. În acelaşi an, Eliade va fi şi în Geneva cu o bursă de student oferită de către Naţiunile Unite, unde va scrie Itinerariul spiritual. Pe lângă alte activităţi, Eliade era şi student conferenţiar, iar prima conferinţa importantă la care a participat a fost cea din toamna lui 1927, ţinută de Fundaţia „Carol I”.

India a reprezentat un interes încă din clasa a VI-a de liceu, când a trebuit să susţină o lucrare despre Rama, cu informaţii luate dintr-o singură carte. Mai târziu, a descoperit că respectiva lucrare nu avea legătură cu realitatea, de unde şi „neîncrederea pentru diletanţi, teama de a nu mă lăsa păcălit de un amator, dorinţa tot mai aprigă de a merge la izvoare, de a consulta exclusiv lucrările specialiştilor, de a epuiza bibliografia.” (Mircea Eliade, Memorii, Ediţia a II-a, Editura Humanitas, 1997, p. 74.) Este îndemnat de profesorul de latină să înveţe sanscrita, ceea ce va face, după un manual de Pizzagalli. Se va apropia de yoga prin dorinţa sa de disciplină, autocontrol şi înlăturării nevoii de somn. Începe să publice articole de orientalistică şi de cultură indiană.

Anul 1928 este un an important pentru Eliade: în octombrie, obţine licenţa cu o teză despre filosofia Renaşterii. De asemenea, îi scrie maharajahului Manindra Chandra Nandy de Kassimbazar, pe care îl descoperise în prefaţa volumului întâi din Istoria filozofiei indiene, pentru a-i cere o bursă de studiu, pentru o perioadă de doi ani, la Calcutta, cu profesorul Surendranath Dasgupta. În paralel îi scrie şi profesorului Dasgupta pentru ca acesta să-l primească ca doctorand alături de el. Amândoi acceptă, iar Eliade face o cerere pentru o bursă către Ministerul de Finanţe, care va fi respinsă. Unchiul său va fi cel care îl va împrumuta pe Eliade. La sfârşitul lui decembrie ajunge la Calcutta, unde începe să studieze gramatica sanscrită şi filosofia hindusă sub îndrumarea profesorului Dasgupta


ȘTIRI

Lista candidaţilor admişi la concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti”

Selecţia dosarelor, pe criterii de eligibilitate, pentru înscrierea la concursul campaniei naţionale „Români pentru o lume” a luat sfârşit.

Mai mult >

Se prelungeşte înscrierea la concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti”!

Înscrierea în concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti” se va prelungi până la data de 30 octombrie 2013, la solicitarea publicului.

Mai mult >

Înscrie-te şi tu la concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti”!

Înscrierea în concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti” a început deja, iar dacă intri pe www.romanipentruolume ai şi tu şansa de a fi descoperit, de a înregistra debut artistic, de a fi promovat şi de a primi burse care să îţi asigure progresul necesar în a deveni viitorul reprezentant al culturii româneşti.

Mai mult >