EDWARD G. ROBINSON


Edward G. Robinson, născut în Bucureşti cu numele de Emanuel Goldberg (român de origine evreiască) la data de 12 decembrie 1893, a fost al cincilea din cei şase fii ai familiei, iar primii 8 ani de viaţă i-a trăit într-o casă mică, alături de părinţi şi bunica din partea mamei.

Din cauza contextului naţional de persecutare a evreilor, familia a fost nevoită să plece în America. Emigrarea întregii familii presupunea foarte mulţi bani, mai mulţi decât putea să-şi permită, fapt pentru care au plecat pe rând: fratele cel mai mare a plecat primul, urmat de tatăl lor. Cu banii strânşi din diversele munci în Statele Unite, aceştia au reuşit să facă posibilă plecarea celorlalţi membri ai familiei.

S-au stabilit în cartierul Lower East Side din New York când Emanuel avea nouă ani. Trăiau în continuare într-un apartament mic, iar noua lor viaţă nu era nici pe departe luxoasă, dar erau în America, tărâmul tuturor promisiunilor şi oportunităţilor.

Tânărul Manny (cum era alintat de familie) a intrat la Şcoala Publică nr. 137 şi a învăţat engleza imitându-şi colegii americani. A fot un elev eminent, excelând la toate materiile cu excepţia sportului. Citea foarte mult şi, prin intermediul şcolii Townsend Harris Hall, şi-a descoperit talentul oratoric.

La vârsta de 17 ani, a intrat la City College of New York, apoi a fost acceptat la American Academy of Dramatic Arts (AADA) cu bursă. În perioada petrecută la AADA a fost sfătuit să-şi schimbe numele. „Am păstrat iniţialele EG, dar nu am nicio idee de ce am ales Robinson ca nume de familie… Dacă ar trebui s-o fac din nou, aş alege unul mai scurt – nu aveţi nici cea mai mică idee cât de mult îţi ia să scrii «Edward G. Robinson» unei turme de vânători de autografe...”, a declarat el câţiva ani mai târziu.

Dupa ce a absolvit AADA, la 19 ani, era deja pregătit să răspundă provocărilor lumii.

„Cum este să te simți pregătit pentru cele mai importante roluri scrise vreodată? Este de-a dreptul frustrant. Eşti gata să înfrunți toate provocările, dar acestea nu există”, considerând întârziate oportunităţile pe care avea să le fructifice mai târziu. La început, a acceptat orice slujbă legată de scenă, de la un simplu curier sau la cel care tragea cortina dar, gradual, a ajuns să aibă roluri mici care l-au propulsat spre adevărata scenă. A acumulat o experienţă valoroasă: într-o singură piesă („Under Fire”) a interpretat patru roluri – un spion belgian, un ţăran, un ofiţer de armată şi un soldat Cockney.

Izbucnirea Primului Război Mondial îl motivează să se înroleze în Marină, deşi se considera un pacifist. „Pot rezuma experienţa mea în Marină admiţând că am învăţat mai mult despre nave, navigaţie şi flotă dintr-un film în care am jucat ani mai târziu – Destroyer (1944). Am învăţat însă să fac un nod...”, avea sa spună Robinson.

La 24 de ani, s-a alăturat trupei de teatru Garrick Players în Washington D.C., continuând astfel să joace în mod regulat în piese. Curând era din nou pe Broadway, arătându-şi talentul şi câştigându-şi reputaţia de actor versatil. Anii ’20 au reprezentat pentru Robinson, așa cum își va aminti „o epocă de aur”.

Robinson a simţit „gustul” industriei de film când i s-a oferit un mic rol într-un film de Samuel Goldfish (încă nu era Goldwyn), turnat în New Jersey. A acceptat provocarea, dar a fost o experienţă deprimantă şi scurtă: „Nu puteai susţine personajul în niciun fel – să începi încet să construieşti punctul culminant – prima scenă filmată era ultima scenă a filmului. Şi cum puteai să comunici non-verbal?” (Acest film era, bineînţeles, un film mut.)

Deşi nu era o fire foarte sociabilă, Robinson se bucura de participarea la petrecerile de după piesele de teatru, date de către colegii săi. La o astfel de petrecere a întâlnit o femeie pe nume Gladys Lloyd. „Gladys era înaltă, frumoasă, aristocrată, reţinută, îngrijită, spirituală, având un şarm natural. Şi a fost dragoste la prima vedere.” S-au căsătorit la sfârşitul anului 1925 şi s-au stabilit într-un apartament spaţios din apropierea cartierului Greenwich Village din New York.

În 1927, Robinson apare într-o piesă numită „The Racket”, care i-a schimbat viaţa profesională. În ea juca rolul unui ganster, un rol ce nu i-a plăcut însă deloc. „Înţelegeam foarte puţin furtul şi crima şi, de aceea, nu aveam un etalon după care să-mi creez caracterul”, a declarat el. Dar l-a creat, iar piesa a fost un succes. Mogulii din industria filmului s-au îngrămădit să-l vadă, iar ROBINSON a început să primească invitaţii de la multe studiouri din Hollywood.

A mers până pe coasta de vest a Americii şi a iubit California. „Mirosul portocalilor, al palmierilor, climatul fenomenal, ritmul de viaţă încetinit, un sentiment al ruralului şi oraşului combinat... un loc minunat pentru a fi vizitat, dar cine ar fi vrut să trăiască acolo?!” A refuzat oferte din partea studiourilor şi s-a întors în mult prea iubitul său New York.

Dar Hollywoodul era hotărât în privința lui Robinson, iar în 1929 producătorul Walter Wanger de la Studiourile Paramount a fost cel care l-a ademenit pe Robinson să muncească la Hollywood. „Imaginile vorbitoare” sosiseră şi, deşi Robinson nu era încântat de scenariul filmului „Hole în the Wall”, a vrut neapărat să aibă şansa să lucreze cu Claudette Colbert şi să încaseze cei 50.000 de dolari cu care era plătit de Paramount.

Încă hotărât să stea departe de orice relaţie permanentă cu Hollywoodul, Robinson se afla în tren, înapoi spre coasta de est a Americii, când a primit o telRobinsonamă ce îi oferea un rol în „East is West”. Cu cât înainta spre staţia finală, oferta de remunerație creştea astfel: „Oferta era de 25.000$ în Albuquerque, 35.000$ în Kansas City, 50.000 $ în Chicago, şi 100.000 la momentul sosirii mele în Grand Central Station din New York.” S-a întors la Hollywood şi a făcut filmul.

În 1930, Robinson a apărut în piesa „Dl. Samuel” ce a fost pe scena New York-ului pentru scurt timp. La acel moment nu avea cum să ştie, dar când piesa a încheiat ultima reprezentaţie a piesei, a fost şi ultima piesă de teatru pentru el în următoarea perioadă de 28 de ani.

Hal Wallis, producător pentru Warner Brothers, a venit la New York cu o ofertă de contract şi, de data aceasta, Robinson a acceptat, dar cu multe rezerve. El şi soţia sa, Gladys, s-au mutat în California. Robinson nu a fost impresionat de primul său film făcut sub contractul cu Warner Bros., o dramă minoră intitulată „Widow from Chicago”.

Totuşi, următorul scenariu ce i-a apărut în cale avea să schimbe totul. Era numit „Little Caesar”. După standardele de azi, „Micul Caesar” ar putea părea relativ blând, dar în 1930 a uimit audienţa. Era brutal, dezolant şi înfiorător, iar performanţa lui Robinson ca un şef de mafie nemilos era la fel de şocantă. Intensitatea şi puterea sa în acel rol nu mai apăruseră până atunci pe ecran; ROBINSON s-a trezit ca fiind un star de cinema în toată regula, recunoscut şi încolţit de fani oriunde mergea. Deşi mulţumit de succesul filmului, Robinson a găsit reacţia publicului ca fiind ciudată. Pentru un om cu caracter rezervat, această bruscă apariţie în vizorul publicului a avut mereu dezavantaje: „Eram abordat frecvent de tipi, de obicei mai mult decât băuţi, care mă acostau, Durul, hah? Micule Caesar, hah? Ei bine, hai să vedem cât de dur eşti. Dacă-ţi dau una, îţi revii poimarţi!”… Era clar că dacă mă loveau, nu-mi reveam marţi, ci probabil mult mai târziu”.


ȘTIRI

Lista candidaţilor admişi la concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti”

Selecţia dosarelor, pe criterii de eligibilitate, pentru înscrierea la concursul campaniei naţionale „Români pentru o lume” a luat sfârşit.

Mai mult >

Se prelungeşte înscrierea la concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti”!

Înscrierea în concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti” se va prelungi până la data de 30 octombrie 2013, la solicitarea publicului.

Mai mult >

Înscrie-te şi tu la concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti”!

Înscrierea în concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti” a început deja, iar dacă intri pe www.romanipentruolume ai şi tu şansa de a fi descoperit, de a înregistra debut artistic, de a fi promovat şi de a primi burse care să îţi asigure progresul necesar în a deveni viitorul reprezentant al culturii româneşti.

Mai mult >