Constantin Brâncuşi


Text constituit din extrase din cartea Brâncuşi, artistul care transgresează toate hotarele. Autor: Doina Lemny. Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2012 

«Viaţa lui Constantin Brâncuşi este o înlănţuire de escapade, de care el îşi aminteşte  cu nostalgie în notele de atelier şi în eseurile sale autobiografice, făcute de acesta în stăruinţa de a-şi construi o imagine pentru posteritate, considerând că „toate digurile se rup în faţa destinului” (op. cit, p 7).

            Născut pe 19 februarie 1876 la Peştişani, comuna Hobiţa, în Gorj, el se recunoaşte în băieţanul, fiul unei familii de ţărani dintr-un sătuc de la poala Carpaţilor păzind oile într-un peisaj idilic, „prin văi şi prin păduri" care-l îmbie la visare. În acest ţinut, în aparenţă de poveste, viaţa este grea, copiii trebuie să lucreze pentru a contribuii la bunăstarea familiei. Astfel, tânărul Brâncuşi va lucra temporar la un dogar, la un olar şi la un fierar, şi din când în când, mai fuge şi de acasă. De fiecare dată, ai lui îl aduc acasă. La 11 ani îşi împlineşte visul: descoperă Târgul Jiu, localitatea cea mai apropiată de cătunul său. Găseşte să lucreze la un boiangiu, dar nu-i place. Atras de Craiova, capitala regiunii sale natale – oraş mai mare şi mai atrăgător pentru un tânăr care îşi caută drumul, depăşeşte încă o etapă a aventurii lui şi vede în aceasta o ocazie de a-şi crea o situaţie: La vârsta de 11 ani, el fugi din frumosul său colţ şi merse pe jos trei  zile şi trei nopţi, căci pe atunci nu erau trenuri şi el nu avea bani ca să ajungă la oraş. Ziua mergea şi noapte se căţăra în copaci ca să nu cadă în gura lupilor. După trei zile ajunse într-un oraş mai mare decât primul şi găsi un stapân... ” (op. cit, p 7).

            Hotărât să reuşească, el lucrează temporar în cafenele, unde îndeplineşte cu conştinciozitate sarcinile care i se dau. În timpul puţin care-i mai rămâne, îşi reia ocupaţia de pe timpul când păzea oile: cioplea cu cuţitul mici obiecte din bucăţi de lemn găsite în pădure. Vioara pe care o realizează cu o deosebită măiestrie din scândurerele de lemn de brad luate de la lăzile de ambalaje de la prăvălie este „cheia" care îi deschide calea către o adevărată ucenicie. Sfătuit de clienţii cafenelei unde lucra şi ajutat de patronul său, el se înscrie la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, oraş care îi acordă burse pentru cei patru ani de studii.

            Dar tânărul de 18 ani se visează pe alte meleaguri şi, în timpul vacanţei şcolare din vara anului 1897, se îmbarcă pe Dunăre. Se opreşte la Viena, capitala imperială care înflăcărează imaginaţia tinerilor veniţi de la periferia fostului Imperiu. În timpul şederii sale aici, este angajat la un atelier de mobilă care lucrează pentru firma Thonet şi obţine un certificat  de capacitate. Revenit la Craiova, încurajat atât de directorul Şcolii cât şi de  „sponsorii” săi, se hotăreşte să se ducă în capitala ţării şi să-şi continuie studiile la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti.

            O nouă ocazie i se prezintă. Cu alte perspective care îl încurajează, tânărul Costache (diminutivul de la Constantin), conştient de norocul care a dat peste el, se mobilizează cu tot talentul şi cunoştiinţele sale pentru a reuşi. Mai multe burse, acordate din nou de Craiova, la care se adaugă câţiva bani obţinuţi din micile servicii pe care le găseşte, îl ajută să se întreţină în timpul studiilor la Bucureşti, unde va urma cu conştinciozitate, tot ciclul şcolar. Astfel, el beneficiază de un învăţământ academic predat de profesori formaţi în Şcolile de artă germane. Sculptează studii după natură: Studii de caracter şi Cap de expresie, dar şi altele după sculptura antică. Amintindu-şi de perioada de şcoală de la Bucureşti, el va cita „bustul în stil antic”, Capul lui Laocoon şi mai ales un impresionant Ecorşeu,  după statuia antică, reprezentându-l pe Antinous pe care publicul bucureştean a putut să îl remarce la o expoziţie de grup la Ateneul Român, în 1903, la doar câteva luni după ce şi-a obţinut diploma de sfârşit de studii: „Apoi, el a obţinut diploma la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti unde a lăsat renumitul Ecorşeu care era folosit ca model” (op. cit, p 8), noteză el în eseul autobiografic.

            După ce a făcut armata, Brâncuşi rămâne la Bucureşti şi continuă să sculpteze într-un atelier pus la dispoziţie de profesorii săi, dar nici acum nu-şi găseşte locul. Cu capul plin de vise, face demersuri să obţină o bursă pentru Roma, oraş-simbol pentru români, care au păstrat nostalgia originilor romane. Roma atrage pe artişti mai ales prin bogăţia statuilor antice. În schimb, tânărul se află într-o perioadă de întrebări cu privire la dorinţa sa de a se confrunta cu anticul. Neobţinând niciun ajutor şi neavând bani, se hotăreşte totuşi să încerce aventura, fără vreun ţel „mărturisit”, chiar dacă trebuia să facă călătoria pe jos, contribuind astfel la formarea legendei pe care o va alimenta toată viaţa. De altfel, va păstra la atelier, printre hârtiile lui, o fotografie în care apare în ţinută de călător, cu o traistă în spate, cu un baston în mână, o imortalizare perfectă a ceea ce  el doreşte să transmită.


ȘTIRI

Lista candidaţilor admişi la concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti”

Selecţia dosarelor, pe criterii de eligibilitate, pentru înscrierea la concursul campaniei naţionale „Români pentru o lume” a luat sfârşit.

Mai mult >

Se prelungeşte înscrierea la concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti”!

Înscrierea în concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti” se va prelungi până la data de 30 octombrie 2013, la solicitarea publicului.

Mai mult >

Înscrie-te şi tu la concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti”!

Înscrierea în concursul „Tribut Valorilor Culturale Româneşti” a început deja, iar dacă intri pe www.romanipentruolume ai şi tu şansa de a fi descoperit, de a înregistra debut artistic, de a fi promovat şi de a primi burse care să îţi asigure progresul necesar în a deveni viitorul reprezentant al culturii româneşti.

Mai mult >